Tradiții și superstiții – Ajunul Armindenului 30 aprilie – Vremea vrăjilor și a apărărilor nevăzute

Ajunul Armindenului, sărbătoare străveche a naturii renăscute, vine ca o chemare din alte timpuri, când lumea încă vorbea cu vântul și păzea cu grijă sufletul viețuitoarelor. Este, după Sfântul Gheorghe, cel de-al doilea prag sacru al primăverii, o zi plină de forță, dar și de primejdii nevăzute.

Se spunea că în această noapte, vrăjitoarele umblă să fure vlaga ierbii, a pomilor, a vitelor. Pentru a le opri, femeile nu lucrau nici în casă, nici pe câmp. Viforul și grindina s-ar fi pornit asupra celor ce nu țineau rânduiala.

Prin sate din Bihor, se alungau strigoii cu descântece care se strigau din casă în casă.

O noapte în care se împletesc frica, credința și vechile ritualuri de apărare. O noapte în care strămoșii știau că, pentru a păstra viața, trebuie să respecte taina naturii și să lase lumea nevăzută să treacă fără să fie tulburată.