Tradiții și obiceiuri la români – Săptămâna Mare/Săptămâna Patimilor

Despre Săptămâna Mare există credința că cine moare acum nu va ajunge în rai pentru că raiul este închis. În antiteză, despre săptămâna care urmeaza Paștilor, Săptămâna Luminată se zice că cine moare atunci ajunge direct în rai.

Marția Seacă

Marția Seacă este deumita ziua de marți din Săptămâna Mare și denumirea pleacă de la termenul generic de sec, secare, secat. Este caracterizată de o serie de practici magice negative – interdicții pentru a nu stârni secul, golul, nenorocul, dar și pozitive – scăldatul ritual pentru a seca bolile.

Apărător de rele și durere:

• se ține Marția Seacă pentru a nu seca grânele
• se ține pentru a nu seca laptele vacilor
• se ține pentru a nu avea dureri de cap
• se ține pentru a nu sărăci

Magie

Cei care au râie, dacă merg la râu și se scaldă în Marția Seaca se vor curăți.

Miercurea Paștelor

Este ajunul Joii-Mari, ultima zi când se mai admite torsul în colectivitate (deoarece de acum înainte sătenii trebuiau să se organizeze pentru muncile agricole).

În unele sate din Dolj era obiceiul de a merge cu colindul, prin care se făcea controlul torsului. Câte doi-trei copii porneau la colindat cu clopoței, și iar oamenii le dădeau copiilor ouă pentru înroșit.

Sau următorul:

Câți, câți, ai tors câlții?

Ori i-ai tors, ori nu i-ai tors,

Ori i-ai băgat pe vreun dos?

La lelița în părete

Două ouă-ncondeiete;

Clonc, clonc, clonc,

Să iasă găinile ca furnicile

și bobocii ca mormolocii.

În nopțile de miercuri spre joi se întlnea în unele zone obiceiul strigării peste sat, un fel de ”judecată de apoi” publică a colectivității în vederea pregătirii pentru sărbătoarea pascală.

”În seara dinspre Joi Mari câțiva flăcăi se adună pe un deal, iar pe alt deal se strâng alți flăcăi, și cei dintâi strigă: „Auzi, măre, auzi?“, iar aceștia le răspund: „Ce ți-i, măre?“ Cei dintâi încep atunci să spună câte ceva despre cutare om din sat, să povestească vreo întâmplare, și în chipul acesta se dau în vileag unele lucuri – e ca un fel de cronică a satului, în care satira se amestecă cu trivialiatea” Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român.

Joia Mare; Joia Patimilor, Joia Neagră; Joia Verde; Moșii de Joimari

Aflându-ne în Săptămâna Patimilor, este firesc să întâlnim numeroase practici de pomenire a morților (aprinderea focurilor rituale, ofrandele alimentare și materiale aduse – colacul, oala, lumânarea), la care se adaugă cele specifice marii sărbători (vopsitul ouălor, care, de altfel, are de asemenea numeroase semnificații funerare). Pe lângă sacralizarea nefastă a sărbătorii din Joia Mare (interdicția muncii, a somnului), pot fi observate numeroase practici de propițiere sau oraculare, care denotă unele caracteristici pozitive ale momentului: purificarea prin apă, postul ritual” Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român.

Tradiții

• În această zi morții vin pe la vechile lor locuințe, unde stau până la Moși sau Sărbătoarea Moșilor (sâmbătă înainte de Rusalii sau Duminica Mare), când se fac împărțeli de plecarea sufletelor, când morții pleacă cu colacul și cu oala pe care le-au căpătat. În acest răstimp morții se așează pe streașina casei, unde stau până la întoarcere. Pentru că de Joi Mari e frig, în dimineața și în seara acestei zile în curte se fac focuri pentru morți, pentru a avea la ce se încălzi și pentru a avea lumină (se pot da de pomană apă sau colaci; uneori se aprind lumini pentru fiecare mort al familiei. (Simion Florea Marian, Sărbătorile la români)

• Ouăle împistrite, roșite și fierte în această zi, nu se strică în decursul anului, chiar niciodată. Dacă se îngroapă ouă roșii la hotarele unei moșii nu va bate piatra (Simion Florea Marian, Sărbătorile la români)

• Joi, în Săptămâna Patimilor, să nu se spele rufe, căci la morți, în loc să li se ducă pomana ce li se dă, se duc lături din spălături (Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român)

Există credința în Joimărița, o entitate care umbla din casă în casă pentru a vedea dacă fetele și femeile au fost harnice în iarna ce a trecut. Ea umblă cu unhârb cu jar în mână, să vadă dacă femeile au terminat fuiorul de tors, pânza de țesut etc iar celor leneșe se credea că le va arde unghiile și degetele.

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor

• În ziua de Joimari, dănacii și fetele se duc dis-de-dimineață la baltă, înainte de a răsări soarele, aruncă apa dintr-o parte în alta și pleacă cu gândul că vor fi sănătoși tot anul.
• Joia Mare se ține ca să se facă în timpul verii in și cânepă din belșug.

• Dacă în Joia Mare se pune o cloșcă, ea va scoate numai cocoși.

• Se dă de pomană uliului, să nu mănânce puii vara.

Apărător de rele și durere

• Cine doarme în această zi va fi puturos, leneș un an întreg.
• Se ține spre a fi ferit de piatră sau de secetă.

• Din Joi Mari și până la Ispas nu se toarce, coase, fierbe cămeși etc. joile, că bate piatră ori se-ntorn ploile și se face secetă.

Vinerea Paștilor: Vinerea Patimilor; Vinerea Mare; Vinerea Seacă; Vinerea șchioapă; Vinerea Frumoasă; Vinerea Scumpă

”Prin excelență sărbătoare creștină, integrată într-un ciclu mai amplu, care culminează cu Duminica Paștilor, ziua abundă în credințe cu un caracter mai mult sau mai puțin apocrif și în practici magice indispensabile lecturii „în cheie populară“ a momentului celebrat. Elementele dominante fiind vopsirea ouălor și facerea pascăi, este de înțeles de ce ingredientele, produsele finite sau resturi ale acestora, au căpătat mai apoi o putere magică deosebită, ele fiind utilizate ca instrumente apotropaice în tot cursul anului.”(Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român)

• Se fac ouăle roșii și se pregătește pasca. Ouăle se fac vineri, deoarece Iisus vineri a vărsat sângele său pe cruce.

• Se ține de oameni în credința că, dacă vor lucra în această zi, le va merge tot în sec în lucrările lor în tot cursul anului. Nu e bine să se pună nici un răsad, că seacă; nici ouă la cloști, nici să se rază cineva, nici să se laie, că-i cade părul.

• Cei bătrâni ajunează. Joia Mare și Vinerea Frumoasă le țin ca să le meargă bine, să aibă belșug în casă și să le ajute Dumnezeu la toate cele bune.

• Nu se coace pâine, nu se seamănă nimic în această zi. Nu intră la lucru în vie, ca să nu sece via. Tot ce s-ar semăna s-ar usca sau ar crește monstruos. Ziua este însă respectată pentru a se usca și a trece bubele. În Vinerea Seacă oamenii se scaldă, ca să nu se umple de bube sau să nu fie bolnavi peste an.

• Părinții își scaldă copiii la râu, ca să fie sănătoși tot anul; să nu aibă friguri; cei cu boli de piele se vindecă, dacă se cufundă de trei ori în apă curgătoare, înainte de răsăritul soarelui, ca să sece bolile.

• În ziua de Vinerea Seacă, cine se scaldă nu are nici o boală peste an; seacă tot răul. În acea zi oamenii se scaldă la pârâu, de bube, dar cine e sănătos, să nu se scalde la urmă, că se umple de bube.

• În seara de vineri, lumea care vine de la biserică, având lumânările aprinse, ocolește casa de trei ori și face cruce cu lumânarea pe pereți, ca să fie ferită de foc, boli și trăsnet.

Despre vreme:

• De plouă în Vinerea Seacă, are să fie anul îmbelșugat Dacă plouă în Vinerea Paștilor, zilele din Paști în Rusalii vor fi ploioase.

Sâmbăta Paștelui

”Momentul ritual al facerii pascăi (amplasat uneori și în ziua precedentă) capătă frecvent valențe magice deosebite, prin plasarea într-o cosmogonie originală a gospodinei: fie că trimite la nașterea lui Iisus, fie la moartea lui (prin forma care i se dă aluatului), femeia capătă astfel, prin repetarea unor gesturi foarte vechi, o putere deosebită („când ar ști ea ce putere are atunci!“), care poate să fie valorificată și în gospodărie (ungerea pomilor cu aluat, pentru a le asigura rodirea, semănarea vegetației din grădină în această zi, pasca specială realizată pentru vite etc.). Cel de-a doilea mare moment ritual este dat de ajunul marii sărbători. Este noaptea când se deschid cerurile, când ard comorile și când, în general, practicile magice de orice fel sunt la ele acasă.” (Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român)

Tradiții:

• Se face pasca (alteori în Joia Mare). Cea mai răspândită formă care i se dă pascăi este cea rotundă, pentru că se zice că rotunde au fost scutecele cu care a fost înfășat pruncul Iisus; poate să fie dreptunghiulară, pentru că și mormântul în care a fost înmormântat era pătrat sau dreptunghiular. Cozonac, mai ales cei de formă alungită, se face pentru că sicriul în care a fost îngropat Iisus a avut forma aceasta (Simion Florea Marian)

• Cojile de ouă cu care se face Paștele să le dai pe vale (pe apă), ca să se ducă să deie de știre și Blajinilor că sosesc Paștile (Artur Gorovei)

• Femeia numai o dată în an poate să bată bărbatul: în Sâmbăta Paștelui. Când ar ști ea ce putere are atunci! Dar ce folos că are mult de lucru și n-are când! (Niculiță-Voronca)

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor:

• Dacă pomii nu rodesc, este bine ca gospodina să meargă în Sâmbăta Paștelor cu mânele pline de aluat și să le șteargă de pomi, cari apoi vor rodi (Gorovei)
• Când se taie mielul de Paști, oasele și celelalte rămășițe sunt îngropate la rădăcina unui măr sau păr sănătos, pentru ca familia respectivă să fie tot anul sănătoasă (Marian)

• Ca să ai cânepă frumoasă, când faci focul de pască, să pui să stea sămânța pe cuptor (Niculiță-Voronca)

Apărător de rele și durere

• Crucea care a împodobit pasca se păstrează în decursul anului. Când se apropie o furtună cu grindină de sat, se ia crucea aceasta și, făcând cu ea o cruce în direcția grindinei, se spune: „Precum s-a schimbat aluatul în cuptor și a luat altă formă și față, așa să se schimbe și furtuna care vine, și precum cu crucea se pot apăra toate relele, așa să se apere și piatra care vine! Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos s-a răstignit pe cruce!“ (Marian)

• Din crucea paștii se ține o bucată până la Sf. Gheorghe, în care zi se zice că ar fi Paștele vitelor, când se dă la vite, ca ele să aibă mană și să nu fie bântuite de primejdii (Gorovei)

• Cojile de ouă folosite la prepararea aluatului nu se ard și nici nu se aruncă oriunde, ci pe o apă curgătoare, pentru ca peste vară uliul să nu atace găinile sau puii (Marian)

• Când se iese de la Înviere, nu se mănâncă carne, ca să nu se dea lupii la vite (Candrea)

Magie

• Se crede că în noaptea de Sf. Paști, pe la miez de noapte, se deschide în fiecare an cerul. De aceea trebuie a priveghea în noaptea aceea și, dacă vede cineva cerul deschis, apoi va primi de la Dumnezeu tot ce ar cere (Gorovei)

• În sara de Paști și Sf. Gheorghe se duc oamenii la pândă pe câmp, căci cred că atunci ard comorile (Gorovei)

Obiceiuri

• Sâmbătă spre duminică oamenii nu dorm, ci fac un foc în curți saupe dealul din apropierea bisericii, care ține până la miezul nopții. De la miezul nopții merg la biserică, la slujbă. Alteori focul este întreținut de flăcăi până în zori (Marian)