Informații preluate și adaptate din cartea Antoanetei Olteanu – Calendarele poporului român, editura Paideia, și cartea Irinei Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești.

Cea de-a doua jumătate a calendarului mobil, care începe din această zi, este deosebit de bogată în practici și obiceiuri. Ca și în cazul celorlalte sărbători, substratul creștin constituie, în cea mai mare parte, un pretext pentru interpretarea populară a semnificațiilor sărbătorii. Momentul principal al zilei îl constituie, fără îndoială, spălatul ritual, ce asigură tuturor participanților garanția unei bunăstări în anul ce vine (de fapt, magia apei este deosebit de activă în această zi – amintim spălatul ritual în apa curgătoare, privitul în apă, în scopul propițierii), la care se adaugă consumul unor alimente ritual în care acționează magia imitativă (pește, ou, caș).

Coabitarea celor două filoane – creștin și păgân – se poate observa în

reprezentările legate de lumea cealaltă, lume populată, printre alții, de Blajini. În virtutea ambivalenței tradiționale, același act este cotat pozitiv și negative (cf. recomandările sau interdicțiile de a consuma ouă în ziua de Paști). Acum sunt obținute numeroase instrumente magice (lumânarea de la Înviere, usturoi, busuioc, oasele jertfelor animale) și sunt desfășurate ritualuri apotropaice, îndreptate în special împotriva dăunătorilor (suntem în anotimpul în care aceștia abia își intră în drepturi). Din categoria obiceiurilor specifice amintim Plugarul – celebrarea ieșirii oficiale la arat, precum și învestirea cu putere atânărului celui mai vrednic –, obicei care este într-o oarecare măsură completat de ceata Junilor brașoveni.

Tradiții

  •  În ziua de Paști, dimineața, ne spălăm cu un ou roș și cu un franc (argint) în cană. Banul se zice că închipuiește banii cu care Iuda a vândut pe Hristos, iar oul cel roș sângele lui Hristoscare s-a vărsat pe cruce („Ion Creangă“, an VII, nr. 2, 1912, p. 55).
  •  După masă se ciocnesc ouăle: întâi soții, apoi copiii cu părinții, părinții cu celelalte rude etc. Se crede că toți cei ce ciocnesc unul cu altul se vor vedea pe cealaltă lume. Omul căruia oul se ciocnește sau se sparge primul este mai slab și va muri mai curând. Cel căruia i s-a spart oul trebuie să-l dea celui cu oul mai tare. Se pot ciocni ouă roșii până a treia zi după Paști, până în ziua de Ispas sau chiar până la Duminica Mare. De la Duminica Mare până la Paștele următor nu se ciocnesc ouă roșii (Marian, 1994, II, p. 143).
  • Cine moare în ziua de Paști sau în Săptămâna Luminată, sau chiar în intervalul Înviere – Duminica Tomei (sau până la Ispas, Înălțarea Domnului, Duminica Mare), pentru că în timpul acesta ușile raiului sunt deschise, iar ale iadului închise, acela va merge de-a dreptul în rai, chiar dacă ar fi făcut multe păcate, căci toate i se iartă. În acest sens, de Înviere se scoate ușa din mijloc a altarului (Marian, 1994, II, pp. 168, 169).

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor:

  •  În ziua de Paști, cum te scoli,

să te uiți în cofa cu apă, că vezi bine peste an (Niculiță-Voronca, I, p. 253).

  •  Cândvin dănacii și fetele mari, la Paști, de la biserică, să se uite în fântână, ca să fie ca apa de frumoși tot anul (Gorovei, 1995, p. 10).
  •  În dimineața acestei zile, până a nu răsări soarele, oamenii se duc la râu sau la o apă din apropiere și se scaldă, astfel ca nimeni să nu-i vadă când, cum și unde s-au scăldat. Făcând aceasta cred nu numai că se curățesc de toate bolile și răutățile, de toate aruncăturile, făcăturile și uriciunile, ci cred și că peste an vor fi scutiți de boli, se vor face iuți, sprinteni, ușori, harnici, sănătoși și iubiți (Marian, 1994, II, p. 164).
  • Sosiți de la Înviere, toți membrii familiei se spală într-un vas cu apă în care se află, pe lângă apă proaspătă și curată, unul sau mai multe ouă roșii, câțiva bani de aur sau de argint. Oul se pune pentru ca oamenii să fie ușori, roșii și sănătoși ca oul, iar banii, ca să le meargă bine peste tot anul, să fie curați ca argintul și ca aurul și să aibă bani de ajuns (Marian, 1994, II, p. 143). F
  • La Paști, cine merge la biserică să-și pună un ou roșu în sân, ca să fie totdeauna roșu la față (Candrea, 1999, p. 87). În prima zi de Paști, dacă mănânci caș, vei fi alb la față tot anul (Candrea, 1999, p. 88).
  •  În ziua de Paști este bine să aibă la prânz și pește proaspăt, ca să fie iuți ca peștii tot anul (Marian, 1994, II, p. 188). La Paști sau

Crăciun întâi să mănânci pește sau pasăre, ca să fii ușor ca pasărea și vioi ca peștele (Candrea, 1999, p. 300).

  •  La Paști pun de o parte și de alta a pragului casei glii de

iarbă verde, ca tot anul să ai în casă belșug și roadă bună (Gorovei, 1995, p. 19).

  • Moșnegii și babele se dau în ziua de Paști în scrânciob, ca să crească cânepa (Candrea, 1999, p. 301).
  •  Usturoiul, ca să fie bun de leac, se sfințește de Paști, în blid,

dimpreună cu smirnă, tămâie și busuioc. Cu tămâia fetele, când se duc undeva, se afumă, cu busuioc se freacă pe mâini, pe obraz, pe cap, pe trup, iar cu usturoiul îș fac cruce pe mănuși, în ciuboțică, pe căpută, pe tălpi, pe spate, pe piept, zicând: „Mirositoare să fiu ca busuiocul și să se depărteze de mine tot răul și tot cugetul cel rău, și să piară cum piere fumul de smirnă și de tămâie“. Iar când pun acestea în blid, de Paște, zic:

Cum se bucură paserile ceriului

Și ramurile pomilor

Și toată creștinătatea de învierea Domnului,

Așa să se bucure de fața mea

Fiecare m-a vedea.

Usturoiul și busuiocul acela apoi se samănă, pentru ca să se înmulțască, și e bun de orice leac (Niculiță-Voronca, I, pp. 402-403).

Apărător de rele și durere:

  •  În ziua de Paști, după ce ies din biserică, tatăl familiei ia un ou slujit, îl sparge și-l taie în atâtea bucățele câți căseni are și fiecăruia îi dă câte o bucată din el. Aceasta-și are însemnătatea că dacă (sic!) careva va rătăci peste an undeva, pe acele căi necunoscute să se gândească numai la aceia cu care a mâncat ou în ziua de Paști și îndată i se deschid ochii, de nimerește calea (Pop Reteganul-2, f. 56).
  • Când vin de la biserică, se ocolește casa cu lumânarea ținută în mână la slujba de Înviere. Această lumânare este păstrată și, în decursul anului, poate fi aprinsă în clipe de primejdie (inundații, rupere de nor, grindină, furtună, fulger etc.) Atunci, aprinzând-o și ocolind casa cu ea, spun: „Fugiți, necurați,/ Fugiți, voi spurcați,/ De casa noastră/ Nu v-apropiați!“ (Marian, 1994, II, p. 169).
  •  Pentru ca să nu bată piatra cânepa și inul, fetele, în cele trei zile la Paști, sunt ținute ca fiecare, după ieșirea de la biserică, să se suie în clopotnița bisericii și să tragă clopotele, așa că de dimineață până în seară întruna sună clopotele, și zic care fată nu trage clopotele aceleia îi va bate piatra cânepa sau inul sau nu vor crește mai frumoase (Speranția, VIII, f. 319).
  •  În ziua de Paști, cum vii de la biserică, până a nu intra în casă, șezi pe pragul ușii și zi: „Să se mănânce libarcă pe libarcă, greiere pe greiere, purice pe purice, furnică pe furnică și toate lighioanele să se mănânce una pe alta“, dacă vrei să scapi de ele (Gorovei, 1995, p. 111).
  • De Paști, când ai mântuit de pus în cuptor, de ai ploșnițe sau șvabi în casă, să întorci lopata în jos și, deschizând ușa, să te faci a mătura cu lopata, zicând că nu mături gunoiul, dar ploșnițele le dai afară, și atunci se duc (Niculiță-Voronca, I, p. 162).
  •  Pentru a scăpa de purici, taie în ziua de Paști cocoș negru, iar cuțitul mânjit de sânge înfige-l după ușă, și puricii se vor strânge la el (Gorovei, 1995, p. 203).
  •  Dacă strângi toate oasele de la o găină tăiată în ziua de Paști și learunci peste casă, zicând: „Uliule, iacă-ți partea ta!“, uliul nu se mai atinge în acel an de găinile din acea casă (Marian, 1994, II, p. 187).
  • În ziua de Paști să se mânânce întâi ouă albe, căci acel care va mânca întâi ouă roșii va face buboaie (Gorovei, 1995, p. 29).
  •  La Paști, când ciocnesc ouăle, dacă nu dă pe cel spart celui ce l-a spart, face buboaie (Gorovei, 1995, p. 30).
  •  Ca să scapi de bube, să nu furi ouă la Paști și în nici o zi (Gorovei, 1995, p. 29).
  •  Când cineva coace sau fierbe ouă în ziua de Paști face gâlci (Gorovei, 1995, p. 101).
  •  Ca să nu te doară mijlocul, vara, la secere, să nu mănânci sau să nu ciocnești ouă roșii în prima zi de Paști (Candrea, 1999, p. 248).
  • De Paști să nu mănânci ou împistrit întâi, căci vezi șerpi peste an, așa cum stă scrisoarea încolătăcită (Niculiță-Voronca, I, p. 307).
  •  În ziua de Paști să nu arunci ghiocile ouălor roșii afară, că-ți arunci norocul și rodul (Gorovei, 1995, p. 181).
  •  De dorm femeile în ziua de Paști, n-au vreme la înălbit pânza, plouă (Niculiță-Voronca, I, p. 253). Cine doarme în ziua de Paști va fi tot anul somnoros și-I va ploua ploaia fânul (Marian, 1994, II, p. 188). Să nu dormi, că se fac viermi în straturi și-ți mănâncă ce semeni, sau nu crește frumos (Niculiță-Voronca, I, p. 252). Să nu dormi în ziua de Paști, căci îți fură dracul pasca (Gorovei, 1995, p. 216).
  • În ziua de Paști să nu dai cu mătura prin casă, că face grâul secară (Gorovei, 1995, p. 104).
  • De Paști, când se aduce pasca, zici: „Christos a înviat!“ și vii drept la masă de o pui; și când mănânci din pască să pui piciorul pe topor, că nu se prinde nimic de om, ca de fier (Niculiță-Voronca, I, p. 250).
  •  Dacă nu mături coșul de Paști, e rău de aprindere (Gorovei, 1995, p. 62).
  •  Nu e bine să cerni făină în ziua de Paști, căci din tărâțele acelea se fac lăcustele care pustiesc câmpiile (Gorovei, 1995, p. 83).
  •  În ziua de Paște nu e bine să se bage mâna în solnița cu sare, că atunci omului îi vor transpire mâinile tot anul (Marian, 1994, II, p. 187).
  •  La Paști și alte praznice mari nu-i bine a merge de acasă; fată sau femeie nu-i bine de-ți vine mai înainte în casă la praznic(Gorovei, 1995, p. 36).
  •  Celor ce mor sau se înmormântează în zilele Paștelor li se pune în mâna cea dreaptă un ou roșu, ca semn că au răposat în zilele Învierii, și pe care îl arată dracilor la vămi, iar aceștia, văzând oul roșu, îl lasă de trece nevătămat, oricâte păcate ar fi făcut (Gorovei, 2001, p. 44).

Oracular:

  •  În ziua de Paști, când ciocnește ouăle bărbatul cu femeia, a cui nu se va strica acela va trăi mai mult (Gorovei, 1995, p. 181). F Dacă vrei să știi dacă ești cu noroc, ia un ou roșu fiert sfințit din ziua de Paști, pune-l deoparte, păstrează-l până la anu în ziua de Paști și atunci sparge-l: de va fi gol, n-ai noroc; de va fi plin, ești cu mare noroc (Gorovei, 1995, p. 167).
  • Să oprești în ziua de Paște un ou roșu, să-l acoperi cu o fâșie de ceară pe mijloc, ca să-l poți lega, apoi să-l atârni în cui în casă, și la un an, la celălalt Paști, să-l spargi: de-l vei găsi cu viermi, vei avea noroc, iar de nu, nu (Gorovei, 1995, p. 167). F Dacă oul de la Paști îl păstrezi patruzeci de zile și în acest timp nu se strică, e semn că ești om cu noroc (Gorovei, 1995, p. 167). –
  • Cine se naște în această zi, mai ales când trage clopotul întâia oară la biserică, va fi norocos toată viața (Marian, 1994, II, p. 169).

Magie:

  • Cine vrea să aibă noroc la prins pește, când ia anafură de la biserică, n-o mănâncă, dar se duce și o aruncă în apă, și tot anul prinde pește; dar e păcat (Niculiță-Voronca, I, p. 249). Vânătorii pun în pușcă nafură din ziua Paștelor, ca să tragă la ei vânatul (Gorovei, 1995, p. 203). De Paști, cine vrea să aibă noroc la împușcat și la vânat, când zice preotul: „Christos a înviat!“, el să zică: „Da eu împușc!“ Or, dacă e pescar, să zică: „Eu prind pește!“ Sau femeile ce au vaci, ca să aibă lapte mult, zic: „Eu mulg vacile!“ Dar ce folos, că e mare păcat (Niculiță-Voronca, I, pp. 249-250).
  •  În dimineața Sfintelor Paști, dacă se vor duce, până la răsărit de soare, doi frați mai jos de cincisprezece ani și se vor dezbrăca de toate hainele, și așa dezbrăcați vor beli fiecare cu dinții, de trei ori, coajă de tei, coaja aceea e bună de orice leac; ba cu ea se poate scăpa chiar de cătănie, dar numai atunci e cu leac, dacă cei cari se duc nu vor vorbi laolaltă și nu se vor uita îndărăt, nici când se duc, nici când se întorc spre casă (Gorovei, 1995, p. 230).

Despre vreme:

  • Dacă plouă în ziua de Paști, tot timpul până la Rusalii va fi ploios; dacă bate grindină, anul va fi mănos (Marian, 1994, p. II, 188). F Dacă bate grindina câmpurile în ziua de Paști, atunci se crede că tot anul e nenorocos (Mangiuca, 1882, p. 14).

Obiceiuri: Mielul paștilor.

  •  În ziua de Paști, îndată după liturghie, înainte de a începe darea paștilor, întreabă preotul pe credincioși: „Care voiește să-nceapă paștile?“ (să ia el mai întâi paști). Se află vreunul care se anunță. Pentru această întâietate creștinul acela are să dea preotului un miel frumos, pe care, avându-l îndelete, îl sloboade prin biserică, și se numește mielul paștilor. Mielul paștilor îl mănâncă preotul cu cantorii și cu omul care l-a dat (Viciu-6, p. 65).
  •  Ciocnitul ouălor roșii este datină generală. Locul unde se adună ca să „dea cioc“ este jurul bisericii. Ciocnesc ouăle pe văzute și pe nevăzute. Când îi pe văzute, examinează cu băgare de seamă ouăle, să le vază, oare mai tari sunt ca ale lor? Examinarea se face așa, că se uită la formațiunea oului, mai ales la cap, și din forma aceluia, mai ascuțită ori mai tâmpită, conjecturează vârtoșia oului. Privesc cu atențiune la mărimea și forma oului, ca să știe: oare nu-i de rață, de găină mai mare, ori de curcă, cari toate-s mai tari decât cele de găină, și în cazul acesta nu dă cioc, de nu cumva oul lui este de același fel. Oul spart i se cuvine celui care l-a spart ciocnind. În timpul mai recent, mai ales la orașe, școlarii obișnuiesc a ciocni ouă „pe bănuț“. Al cărui ou se sparge ciocnind acela plătește spărgătorului un ban (Viciu-6, p. 71).
  •  În ziua de Paști se duc feciorii, băieții, și pun pe o colină un ou roșu. Un băiat oarecare, de la o depărtare anumită (statorită de mai nainte) dă de-a azvârlita cu un băț. Dacă lovește oul, capătă el un ou, iar de nu, dă el unul (Viciu-6, p. 67).
  •  Bricelatul (Alegerea craiului, Plugarul) – alegerea feciorului care a ieșit primul cu plugul la arat și învestirea lui cu puterea de a-i judeca pe feciorii care au comis necuviințe sau fapte rele în decursul Postului Mare. Feciorul care a fost ales drept crai este luat în brațe și dus cu alai până la râu. Acolo tinerii vor să-l arunce în apă; dacă feciorul nu le promite o anumită cantitate de rachiu, el va fi aruncat. Este adus, tot pe brațe, la biserică, unde este pus pe un scaun, numit „scaunul judecătoriei“, și începe judecarea feciorilor vinovați (Marian, 1994, II, p. 200).
  •  Junii Brașovului: ceata se constituie în ziua de Buna-Vestire sau de Florii. În ziua de Paști, după ce au asistat la vecernie, încep hora junilor. În timpul jocului vătaful, apoi armașii și junii de rând aruncă de câte trei ori buzduganul. A doua zi, însoțiți de lăutari, colindă pe la casele cu fete mari, pentru a aduna ouă roșii și bani, vin pentru masa junilor, la care participă întreaga colectivitate. În schimbul unei taxe, oricine poate arunca buzduganul. Ceata își continuă activitatea timp de o săptămână, până în Duminica Tomei (Marian, 1994, II, pp. 227, 228, 229).  
  • Este datină ca în ziua de Paști feciorii iau toaca, o înconjură cu ouă roșii. Aceste ouă și două vedre de vin le pun premiu aceluia care va putea intra noaptea, pe un loc anumit, în cimitir, să fure toaca și să iasă tot pe același loc, nesimțit de aceia care o păzesc. Dacă aceștia îl simțesc și-l pot prinde, atunci acela care s-a legat s-o fure trebuie să dea el feciorilor două vedre de vin și ouă roșii atâtea cu câte se înconjură toaca (Viciu-6, p. 67).
icoana Învierea Domnului

În noaptea de sâmbătă spre duminică, aproape de miezul nopții oamenii se îmbracă cu haine noi și curate, iau ouă vopsite sau pască și merg la biserică pentru a primi Lumina Învierii. După ce preotul iese cu Lumina, oamenii se îmbrățișează. Se întorc acasă cu lumânarea aprinsă și pun lumina în candela iar lumânarea o sting de grindă, făcând acolo semnul crucii cu fum.  În unele zone, se reîntorceau în zori pentru a lua o anafură specială, numită Pască. Astăzi ea este împărțită credincioșilor imediat după slujba de la miezul nopții. Se crede că dacă un șoarece ar mânca din această Anfură s-ar preface în liliac.

Postează un comentariu

X