Intrarea Domnului în Ierusalim; Floriile, Duminica Floriilor
Cea mai mare sărbătoare a Postului, avanpremiera Paștilor, consacră plantele
magice specifice (salcia), marcând în același timp apropierea finalului de post
(„nunta urzicilor“ semnificând imposibilitatea consumului de urzici în
continuare, explicată prin îmbătrânirea plantelor). Printre practicile de
propițiere, înflorirea (esența Floriilor – ziua florilor de orice fel) este leit-motivul
magiei imitative.
Tradiții:
- Se numește așa pentru că în această zi se sfințesc la biserică sălcii, și
pentru că din această zi pomii și florile încep a înmuguri și a înflori.
- Maica Domnului, vrând să vadă pe Hristos răstignit, a avut în cale o
apă. S-a rugat de toate buruienile ca să o treacă, și nici una n-a voit, numai salcia a întins o cracă și a trecut-o dincolo. Maica Domnului a binecuvântat-o, ca să o ducă la biserică, s-o slujească preoții și să se încingă oamenii cu ea, ca să nu-i doară mijlocul la seceratul grâului.
- Se spune că acum are loc nunta urzicilor.
Pentru bunul mers al vieții și al treburilor:
- Salcia se pune la ferești în ziua de Blagoviștenie și în ziua de Florii. Salcia care ai pus-o să n-o arunci, ci s-o pui la icoană, că-i bună pentru spor la albine (Gorovei, 1995, p. 208).
- Din salcia de la Florii se fac cercuri și se pun pe pomi, ca să dea roade mai multe (Gorovei,1995, p. 209).
- Pomii sădiți la Florii se prind mai ușor (Fochi, p. 130).
- În Sâmbăta Floriilor seara, cum trage clopotul la biserică, ducem salcie la morți. Aducem salcia de la progade îndărăt și-o ducem la biserică. ª-apăi o slujește popa. Duminică, în ziua Floriilor, aduc boresele (femeile) salcia acasă, c-apăi cică se face cânepa-naltă și subțire ca salcia. Cum este salcia pe care o aduci, așa va fi și cânepa: dacă aduci multă, se face cânepă multă; dacă e subțire, se face și cânepa subțire; dacă este noduroasă, așa va fi și cânepa (Bot, p. 284).
- Când vii de la biserică în ziua de Florii, să ungi toți pomii cu colivă, ca să ție florile(Gorovei, 1995, p. 57).
- Scoaterea afară din casă a veșmintelor, straielor și a tuturor hainelor, spre a se aera în curte (Mangiuca, 1882, p. 13).
Apărător de rele și durere:
- Mâțișorii din salcia sfințită de Florii sunt folosiți
în numeroase practici magice: animalele și copii sunt atinși cu ei, pentru a crește și a înflori ca mâțișoarele (var: când copiii sunt loviți, se spune: „Nu te pălesc eu, ci mâțișoarele, ca să nu uiți că de azi într-o săptămână e Paștele“). Dacă sunt puși în stupi, aceștia se sfințesc și strâng mai multă miere peste an.
Dacă sunt puși în straturi, viermii nu mai mănâncă legumele. Cine înghite în ziua de Florii trei mâțișori sfințiținu va mai suferi de boli de gât în decursul anului etc. Fumul mâțișorilor arși împrăștie grindina, tunetul și fulgerul (Marian, 1994, II, pp. 87, 88, 89).
- În ziua de Florii e bine să umbli încins cu o nuia de salcie de la biserică, să nu te doară șalele (Gorovei, 1995, p. 87).
- Nu se spală pe cap, ca să nu înfloare ca pomii (Fochi, p. 130).
Oracular:
- Femeile și fetele pun dimineața pe trandafiri sau măceși marțul purtat la gât, spre a vedea dacă au noroc, prin roua ce se prinde sau nu (Fochi, p. 130).
Magie: Scoaterea și punerea căutătoarei (oglinzii) împreună cu cămeșa curată, de îmbrăcat la Florii, sub un păr oltoit, ca dimineața să răsară soarele peste ea, cu care apoi se fac fărmecătorii pentru dragoste și sănătate (Mangiuca, 1882, p. 13).
Nu se descântă la Florii, că e rău de pocituri (Candrea, 1999, p. 334).
Despre muncile câmpului:
Cu o săptămână înainte nu se plantează pomi și nu se seamănă, deoarece ar face numai flori, nu și fructe. Pomii sădiți la Florii se prind mai ușor (Fochi, p. 130).
Despre vreme: Cum va fi în ziua de Florii, așa va fi și în ziua de Paști (Marian, 1994, II, p. 85). Dacă până la Florii cântă broaștele, are să fie vara frumoasă (Candrea, 1928, p. 154).
Obiceiuri:
În toate casele coc atâtea pâini de grâu câți membri are familia, dar pâinile nu sunt de-o formă și mărime, variază conform etatei membrilor de familie. Aceste pâini se împletesc din aluat de grâu cu multă grijă și pe deasupra se înfrumusețează cu cununi, cruci ori alte figuri, tot din aluatul acela (Mangiuca, 1882, p. 14).