popular în această zi: Sf. Gherman; Ghermanul; Harmanul viermilor

creștin ortodox: Sf. Gherman, patriarhul Constantinopolului

Din cartea Antoanetei Olteanu, Calendarele poporului român

Divinitate complexă, care nu trebuie confundată cu cea întâlnită în calendarul mobil, răspunzătoare de debitul pluviometric, Gherman este un patron al animalelor și al insectelor, putând influența de asemenea buna dezvoltare a semănăturilor și belșugul holdelor. Intrarea în sezonul ploilor distructive ocalizează în această zi un patron al grindinei. La slavii de sud, dar și în unele locuri de la noi, reprezentarea Caloianului purta adesea numele de Gherman, ca o trimitere directă la personajul care apărea ca distribuitor al precipitațiilor.

Semnalăm ca motiv interesant „uitarea“ datei sărbătorii, dispărută pentru oamenii comuni, prin care se explică pierderile mari pe care țăranii le înregistrează astfel. Tabuul existent în aceasta zi, ce viza probabil dăunătorii, s-a extins și asupra sărbătorii (nesiguranța localizării ei era accentuată și de prezența, în calendarul mobil, a unui Gherman al viermilor, variabil). Pe de altă parte, ca și în alte cazuri, când se impuneau interdicții de a pomeni de sărbătoarea respectivă (Trisfetitele, Circovii de vară ș.a.), avem de-a face cu un ecou al unor posibile mutații intervenite și din cauza trecerii la noul stil, care a atras nemulțumirea bătrânilor, deoarece astfel s-a distrus conexiunea necesară între fundamentul teoretic (existența patronului în calendar) și actul ritual concret.

Sf. Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Fericitul Ghermano, fiind în rânduiala clericească, viețuia ca un înger al lui Dumnezeu, depărtându-se de toată poftirea pământească și de toate deșertăciunile lumești. El își avea mintea ridicată spre Dumnezeu și totdeauna Îl lăuda pe Domnul. S-a ales mai întâi episcop al Cizicului, și mai apoi a luat scaunul patriarhiei Constantinopolului, pe vremea împărăției lui Artemie, care s-a numit Anastasie al doilea (Viețile sfinților, IX, p. 698).

Tradiții:

  • Despre această sărbătoare spun bătrânii că nu se știe când cade și din care cauză vin viermii și rod zarzavaturile. Din această cauză fac supărări mari și se necăjesc, că de ce nu se știe ziua aceasta, pentru a o ține și astfel să scape de viermi (Speranția Th. D., Răspunsuri la chestionarul despre sărbători păgânești, III, f. 220 v).
  •  Ghermanul de asemenea sărbătoresc, având credința că în anotimpurile primăverii, verii și toamnei vin insecte asupra semănăturilor (Speranția, I, f. 4 v).
  • Ghermanul e considerat conducătorul furtunilor și al norilor de grindină (Speranția, II, f. 40 v).
  • Odată, în acea zi, un popă a lucrat la câmp cu oamenii și seara a bătut piatra așa de mare, că a omorât vite și păsări de ale Cerului. Atunci tot satul a aruncat vina pe preot, căci, dacă nu lucra el, n-ar fi bătut grindina așa de cumplit (Speranția, I, f. 263 v).
  •  Zice că, trecând Vartolomei (var. Dumnezeu) peste o grămadă de fasole, a făcut toată fasolea praf, afară de o păstaie care rămăsese neatinsă, în dosul unui harac. Văzând aceasta Vartolomei și nemaiavând putere, a strigat: „Îndărăt, Ghermane, că a mai rămas o teacă în dosul unui harac!“ Ghermanul s-a întors și a jumulit și haracii din pământ (Speranția, I, f. 397 v; V, f. 24 v).

Apărător de rele și durere:

  • Ținut ca să nu mănânce viermii legumele, să nu facă vitele viermi (Mușlea-Bârlea Ion, Tipologia folclorului,  p. 375).
  •  În ziua de Gherman, o femeie goală, dezbrăcată, dă ocol semănăturilor noaptea, ca viermii să nu strice acolo (Speranția, I, f. 274).
  • Se ține de femeile care au oi și vaci și fac brânză. Ele nu cos, nu se spală și nu se piaptănă, pentru a nu face brânza viermi. În această zi ciobanii caută brânza și o spală (Speranția, IV, f. 97).
  •  Dacă vor lucra, vitele lor, la cea mai mică zgârietură, vor face viermi (Speranția, VII, f. 252 v).
  •  Se serbează pentru a nu avea pagubă în creșterea gândacilor de mătase (Speranția, I, f. 233 v).
  •  Ținut pentru grindină (Mușlea-Bârlea, p. 375).
  •  E rău de lupi, că ghermănesc vitele, și de uli, că ghermănesc găinile (Speranția, I, f. 274).

Postează un comentariu

X