Conform calendarului creștin, în această zi se serbează Sf. Prooroc Ieremia.

Sfântul prooroc Ieremia a fost din Anatot, cetatea Preoților, în partea lui Veniamin. El a fost ales și sfin¡it la proorocie din pântecele maicii sale. El a început a prooroci din vârstă copilărească. Domnul poruncea lui Ieremia, proorocul Său, să vestească poporului mânia lui Dumnezeu, care venea asupra lor, și să-i sfătuiască spre pocăință (Viețile sfinților, IX, p. 1, 5).

Următoarele infomații sunt extrase din cartea Antoanetei Olteanu, Calendarele poporului român, despre datinile și obiceiurile românești legate de această zi.

Începutul verii era serbat prin împodobirea porților cu crengi de verdeață, ca semn al triumfului renașterii naturii. Însemn al fertilității, creanga (stâlpul) de armindeni era păstrat de cele mai multe ori până în momentul secerișului, lemnul acesta fiind folosit la arderea cuptorului în care este coaptă pâinea nouă. În prima zi a lui mai (Armin, Irmin den – ziua profetului Irimia) se realizau practici de propițiere ce favorizau o mai bună acomodare cu noul anotimp: spălatul cu rouă, băutul vinului roșu, amestecat cu pelin ș.a. Vecinătatea unor sărbători a generat suprapuneri cu reprezentări ale mitologiei creștine: armindenul este semnul pe care jidovii l-au pus în fața locuinței în care se afla Iisus, pentru a o putea recunoaște a doua zi, când veneau să-l prindă. A doua zi însă au constatat cu surprindere că în fața fiecărei porți se afla un semn identic. Frecvent însă se poate observa o contaminare cu Sf. Gheorghe, când există același obicei de împodobire a porților, al gospodăriilor, cu verdeață, precum și cel al scăldatului ritual cu rouă (nu întâmplător în multe zone ale țării sub acest nume este cunoscută chiar sărbătoarea Sf. Gheorghe). Probabil aceeași origine o avea și obiceiul de a mânca, în această zi, miel fript (un sacrificiu asemănător era făcut și de Sf. Gheorghe, o sărbătoare prin excelență pastorală). În același timp, petrecerea la iarbă verde, prilej cu care se intensificau practicile de propițiere și apotropaice începute mai devreme, la Mărțișor, atestă faptul că această lună ce începea astăzi era considerată una de tranziție, în care se împlineau, se finalizau multe din actele declanșate anterior și care vizau perioada de vară. Intrarea în noul anotimp, deosebit de importantă pentru agricultori, în special, era marcată nu numai prin acte de propițiere ce aveau ca scop o bună stare a sănătății individului, o acumulare de putere pentru noul sezon agricol ce abia începea (consumarea de vin roșu pentru înnoirea sângelui sau pentru sănătatea ficatului, caș alb pentru purificare). Veselia ce se impunea din partea tuturor membrilor colectivității era îndreptată către elementele cu care plugarul avea de-a face în această perioadă. Ziua se serba pentru odihna pământului, pentru ca acesta să poată da rezultate bune în acest sezon și, mai ales, pentru sănătatea vitelor. Cum animalele de bază în muncile agricole ale țăranilor erau boii, nu este întâmplător faptul că sunt numeroase sărbătorile consecrate acestora (cf. Marcu Evanghelistul – Marcu boilor, și el în preajma sărbătorii de Sf. Gheorghe!). În aceeași cheie specifică, sacralitatea ce pogora asupra acestor animale era adesea nefastă pentru oameni, fapt ce impunea cu strictețe ca ele să nu fie nici măcar atinse în această zi. Nerespectarea sărbătorii atrăgea după sine îmbolnăvirea sau pierderea animalelor de muncă. Pentru că unul dintre elementele centrale ale riturilor din această zi era vinul (pelin), se poate considera că avem de-a face și cu ecouri ale unei sărbători  viticole, îndreptate mai ales către conservarea vinului vechi, care era astfel valorizat (sărbătoarea se ține pentru ca vinul de anul trecut „să nu facă flori“) și protejat prin intermediul plantei magice a anotimpului, pelinul.

Tradiții:

  •  Oamenii serbează venirea primăverii (Th. D. Speranția, Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgânești, vol VI, f. 164 v).
  • Se începe vara (Speranția, VII, f. 241 v.).
  • Jidovii, voind să prindă pe Iisus Hristos,au pus ca semn înaintea locuinței lui o ramură verde. Dimineața, mergând spre casa unde au lăsat semnul, mare le-a fost mirarea văzând la toate casele un semn identic, încât n-au putut găsi casa în care locuia. Pentru păstrarea acelei amintiri s-ar pune armindenul (Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, 1994, II, p. 315).
  • Se serbează pentru odihna pământului (Speranția, VIII, f. 321 v).
  •  Armendenul e sărbătoarea boilor. Nu se pune mâna pe coarnele boilor, nu se înjugă. Acolo unde i-ai lăsat în ajun, acolo-i dai pace (Fochi, Adrian, Datini și eresuri populare  de la sfârșitul secolului al XIX-lea, p. 21).
  •  Se ține pentru ca viile să dea rod mult și bun (Speranția, VII, f. 106).
  • Se întovărășesc mai mulți, iau cu ei mâncări (fripturi de miel, pasăre), băuturi, ca vin (pelin), lăutari, se duc pe la pădure și pe la verdeață, petrec bine, făcând Armindenul sau Maiul, ca să fie veseli și sănătoși peste an (Speranția, VII, f. 141 v). Petrec pe iarbă verde cu miel fript și vin bun până se cherchelesc bine; când se întorc spre casă, aruncă cu farfurii prin copaci (Speranția, VIII, f. 285 v).
  •  Femeile și fetele în această zi cinstesc împreună, cumpărând vin pe banii de argint de la gât și pe care i-au atârnat la 1 mart pentru a fi frumoase. Acele ce nu ar cumpăra vin ca să beie de Armindeni pe banii atârnați la gât (mărțișor) se zice că vor fi urâte tot anul (Speranția, VII, f. 331).
  • Sf. Irimia aduce rodul și belșugul. Cine serbează îl are protector și îi aduce belșug, asemeni îi ține casa îndestulată și plină de bunătăți (Speranția, VII, f. 329).
  •  Sf. Ieremia se plimbă cu coșul plin cu piatră prin holdele celor ce lucrează în această zi (Speranția, V, f. 331 v).

Obiceiuri: Băutul Mărțișorului – petrecere câmpenească în ziua de Arminden, ocazionată de scoaterea mărțișorului agățat în piept sau legat la mână în ziua Dochiei (1 martie). La ospățul desfășurat la pădure, în vii sau livezi, și la care participă rude și prieteni, tineri și bătrâni, se mănâncă miel fript și se bea vin pelin pentru înnoirea sângelui și sănătatea oamenilor (Ion Ghinoiu, Obiceiuri de peste an. Dicționar, 1997, p. 19).

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor:

  • Sătenii petrec în acea zi pe iarbă verde, pentru ca tot anul să petreacă în veselie (Speranția, VIII, f. 361 v).
  • Armindenul se ține ca să se facă bucatele (Speranția, I, f. 239).
  • Se pune la poartă câte o creangă verde de fag, stejar, salcie etc., care se numește armindeni. Această ramură se lasă în fața casei până când cade singur sau până se macină grâul nou; când se face prima dată pâine din acest grâu, care servește apoi în casă de noroc, atunci creanga se taie și aprinde cuptorul cu ea (Marian, 1994, II, p. 315).
  • Armindenul se ține pentru a intra cu sănătate în vară (Speranția, VI, f. 211).
  •  La prima mai să te preîmbli în aer curat în faptul zilei (revărsatul zorilor), spre a deveni vioi, iute și puternic peste tot anul (Simeon Mangiuca, Călindariu julianu, gregorianu și poporalu românu …cu comentariu pe anul 1882, p. 19).
  • În această zi, dis-de-dimineață, până a nu răsări soarele, e bine să ten speli pe mâini și pe față cu roua ce cade peste noapte pe flori și ierburi (Marian, 1994,n II, p. 318).
  •  În timpul zilei se bea pelin roșu la iarbă verde (Marian, 1994, II, p. 318).
  • În ziua de Arminden să bei vin roșu, că se înnoiește, se subțiază sângele (I.A.Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, 1999, p. 306).
  • Zic că prind sânge, de au până la anul (Speranția, VII, f. 276).
  • Tot așa să faci în toată luna lui mai, că se înnoiește și maiul (Gorovei, 1995, p. 13).
  •  Pelinul recoltat în această zi era un leac apreciat pentru tratarea malariei, durerilor de stomac, a umflăturilor, a bolilor de ochi (Ghinoiu, 1999, p. 95).
  • Cine mănâncă caș dulce și vin alb petrece bine tot anul (Speranția, VII, f. 85 v).
  •  De la prima mai până la capătul acestei luni să bei dimineața pe inima goală un pahar de apă și să mănânci unt cu pane (Mangiuca, 1882, p. 19).

Apărător de rele și durere:

  • Armindenul se ține de femei, ca să nu piară laptele de la vaci (Speranția, I, f. 332).
  • Se serbează prin nelucrare în casă și la câmp, pentru grindină (Marian, 1994, II, p. 315).
  • Se ține trei zile (Speranția, VIII, f. 73 v).
  • Se ține pentru a fi feriți de boală, de friguri (Speranția, VII, f. 41 v, VIII, f. 177).
  • Cine nu sărbătorește se îmbolnăvește și zace un an (Speranția, VIII, f. 151 v).
  •  Se ține de bărbați, ca să nu se taie boii la plug (Speranția, VIII, f. 154 v).
  •  Nu e bine a se înjuga vitele, nici a se atinge de coarne măcar. Se ține pentru sănătatea vitelor trăgătoare. La cine n-a ținut, au murit vitele în jug, iar la alții s-au umflat la gât (Speranția, VI, f. 158).
  • Nu se ară, să nu moară boii (Fochi, p. 21).
  •  E periculos pentru vitele albe (Speranția, VIII, f. 94).
  •  Se ține contra viermilor la vite și a omizilor (Speranția, VI,f. 228).
  • O țin pentru șerpi (Speranția, I, f. 281 v). F Se ține pentru ca vinul din anul trecut să nu facă flori (Speranția, VII, f. 161 v).
  • Femeile nu frământă pâine, că mucezește (Speranția, V, f. 311 v).
  • Oamenii nu muncesc, spunând ei că nici rândunelele nu-și lipesc cuibul în acea zi (Speranția, VII, f. 35). Cine lucrează în această zi, li s-a pus foc la casă de către rândunică (Speranția, VII, f. 114).
  •  Se spală dimineață cu rouă, ca să nu se îmbolnăvească de friguri (Speranția, VI, f. 190).
  •  Se poartă pelin la brâu, în sân; se pune pelin în cofele de apă (Speranția, VII, f. 352 v, VIII, f. 132).
  •  Se bea vin pelin pe iarbă verde, spre a nu fi mâncați de purici pe timpul verii (Speranția, VIII, f. 63 v).

Despre muncile câmpului:

  • Fasolea semănată în această zi este mult mai roditoare. E bine a se pune pepeni, castraveți, pentru că în cursul anului nu vor fi  mâncați de viermi (Marian, 1994, II, p. 318).
  •  Armindenul se ține pentru ca să se facă păpușoi (Speranția, VII, f. 197 v).
  • Armindenul era considerat început de vară și limită calendaristică până când se mai putea semăna porumbul (Ghinoiu, 1999, p. 95).
  • Dacă nu se seamănă până la Arminden, poți să bagi mestecăul mămăligii în foc (Mușlea-Bârlea, Tipologia folclorului, p. 374).

Magie: Femeile caută buruieni pentru leacuri (Speranția, VII, f. 176 v).

Despre vreme: Dacă în ziua de Armindeni e ploaie, va mai ploua încă patruzeci de zile (Traian Gherman-4, Prognosticuri, ”Comoara satelor”, an I, 1923, p. 123)

sursa foto Muzeul de Artă Populară Constanța

Postează un comentariu

X