Tradiții, sărbători și obiceiuri la români – Stretenia; Stretenia gheții; Filipii de Iarnă; Martinii de Iarnă; Ziua ursului (Martinul cel mare); Târcolitul viilor / Întâmpinarea Domnului – 2 februarie

Acest articol este preluat din cartea Calendarele poporului român, Antoneta Olteanu, editura Paideia, 2000, București, pp. 88-91

Stretenia, Întâmpinarea Domnului, este, prin tradiție, ziua când se întâmpină iarna cu primăvara și când, prin intermediul ursului, care iese atunci din bârlog, se pot face previziuni meteorologice importante. În acest sens se desfășurau și ceremoniile de propițiere pentru rodul viilor (Târcolitul viilor). Pe lângă sărbătoarea ursului, o mai putem menționa și pe cea a boului. Nu este vorba numai de protecția deosebită pe care trebuia să o primească pentru a nu fi atacat de urs sau lup. În vederea apropiatelor munci ale câmpului, vitele erau sărbătorite și un semn al respectului față de ele era că „atunci dau fânul cu brațul, nu cu furca“. Atunci erau reiterate vechi funcții fertilizatoare („unde calcă boul, izvorăște apa“) și oraculare („dacă bea boul apă în urma lui, anul va fi mănos“). Semnalăm, în legătură cu motivul amintit la ziua precedentă, aceeași forță generatoare pe care o are numele sărbătorii asupra semnificației mitologice a mentalului popular. Stretenia – numele slavon al Întâmpinării Domnului – o are ca personaj central pe Maica Domnului, Fecioara Maria, care săvârșește în această zi consacrarea pruncului Iisus. Pe lângă variantele legendei în care personajul este chiar Fecioara, întâlnim un număr mare de tradiții în care acest personaj dispare, locul ei fiind luat de enigmatica Stretenia, o femeie rea, deosebit de periculoasă, care este ofensată de un Trifon care are tot mai accentuate trăsături de nebunie ireverențioasă. Pedeapsa pe care i-o dă bărbatului nesocotit este grea – turmele de oi sunt mâncate de lupi (să nu uităm că ne aflăm încă în perioada Filipilor de Iarnă); aceasta este însă o mică victorie, deoarece victoria cea mare poate fi considerată însemnătatea sărbătorii: nu ziua cedată lui Trifon, prin „mărinimia“ Streteniei, este mai importantă, ci ziua ținută în cinstea Femeii, considerată a fi mai mare, mai mânioasă decât bărbatul (mai ales că „bărbatul a trecut înaintea ei“ – a fost nevoită să facă o concesie, să cedeze ziua de 1 februarie!). Pe de altă parte, caracterul puternic demonic al sărbătorii este suprins și de tradițiile ce înregistrează schimbările meteorologice, mai ales fluctuațiile gheții. Printr-un fel de joc de cuvinte între întâmpinare (a Domnului) și întâmpinături (boli, paralizii, schimonoseli ș.a.) aflăm că Stretenia e zi rea, cu ceasuri rele, astfel că „cine cade în boale i se strâmbă gura, mâinile sau picioarele“ (fiind, întâmpinat, de fapt, de diavol!), așa cum se strâmbă și pârtia, adică începe a se topi zăpada.

Tradiții:

✦ Maica Domnului a fost întâmpinată la ușa bisericii de Simeon Stâlpnicul, care s-a prefăcut în cenușă la vederea Domnului, care era în brațele Sf. Maria (Speranția, IV, f. 248 v).

 ✦ Strătenia spun că s-ar fi dus la biserică. Trif – c-o fi fost tânăr, c-o fi fost bătrân, o fi tușit. Strătenia i-a zis: „Trif nebune! Fie ziua ta azi, c-a mea a fi mâine!“ De-atunci a rămas hotărât. Zi întâi Trif, și a doua zi Strătenia. Strătenia o ținem mai tare, căci tot e mai mare (mânioasă) femeia decât bărbatul (Speranția, VIII, f. 123).

✦ Strătenia a doua zi de Trif s-a dus iar la biserică, și Trif se gătea s-o tușească din nou. Ea i-a zis că a intrat lupul între oi și, uitându-se, oile erau încremenite (Speranția, VII, f. 249 v).

 ✦ Stratenia este o sfântă lăsată de Dumnezeu pentru unii oameni spre a le aduce bine, când se roagă la ea, mai ales la o nevoie mare. Se mai spune despre dânsa că, fiind sfântă și mergând pe pământ iarna într-o sanie a unui gospodar de la un sat la alt sat, gospodarului îi trage boii la sanie de sete. El i-a zis că nu are unde să-i adape. Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu să se facă zăpada de sub boi apă. Omul i s-a închinat sfintei și și-a adăpat și boii lui. În ziua de Stratenie se zice în sat vorba: „Boul trebuie să beie apă dintre picioarele lui“ (Speranția, VIII, f. 355 v).

✦ Filipii se țin doi, unul duminica, altul luni, la Lăsatul Secului de Postul Mare; întâi e bărbatul, și pe urmă femeia. Luni nu lucrează nimeni, se zice că femeia e rea, pentru că a trecut bărbatul înaintea ei. Femeile cinstesc mult această sărbătoare, bând rachiul la cârciumă, spunând că cinstesc pe femeie (Filipia), pentru ca să le crească cânepa peste an. Dacă nu o țin, zic că fac bube pe mâini și pe degete (Speranția, VIII, f. 200).

✦ Dacă își strică ursul bârlogul său, în această zi, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape; dacă el iese afară în această zi, însă intră din nou în bârlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Ursul în această zi iese din peștera sa afară și joacă jur-împrejur și, dacă este soare și-și vede umbra, atunci se bagă în bârlog și nu iese, ci mai doarme încă șase săptămâni, căci chiar atât mai ține iarna; iar dacă nu-și vede umbra, atunci rămâne afară și iarna se întrerupe (Marian, 1994, I, p. 182).

✦ Ursul, de Stretenie, dacă găsește punte pe pârău, o strică; da de nu găsește, pune punte (Niculiță-Voronca, II, p. 259).

✦ E sărbătoarea boilor; atunci dau fânul la vite cu brațul, nu cu furca (Niculiță-Voronca, II, p. 258).

✦ De Stretenie, unde calcă boul izvorăște apă, pentru că Maica Domnului e izvoditoare de apă (Niculiță-Voronca, II, p. 258).

✦ Din ziua de Stretenie vulpile se tem să meargă pe gheață („Ion Creangă“, an XII, nr. 11-12, 1919, p. 108).

✦ Strătenia e zi rea, cu ceasuri rele. Cine se naște sau face nuntă în această zi nu-i merge bine (Speranția, II, f. 62).

✦ Stretenia e sărbătoarea babelor, când toate se adună la un loc și vorbesc câte ceva (Speranția, VI, f. 122).

 ✦ Din această zi paserile încep să-și facă cuibul și copii a mânca mai mult (Speranția, VIII, f. 302 v).

Obiceiuri: Târcolitul viilor – ocol ritual al viței de vie, străvechi obicei de început de an nou viticol. Capul familiei merge la vie în dimineața acestei zile cu bundăretele (un fel de caltaboș) și plosca sau sticla de vin în traistă. Acolo dă ocol, o dată sau de trei ori viei și se oprește la colțurile plantației, unde oficiază următorul cult: taie câte o bucată din bundărete și o pune pe pământ, lângă butucul de vie, retează o coardă de viță, unge tăietura cu funingine adunată de pe vatra focului și amestecată cu untură, picură vin peste butucul de viță, mănâncă o bucată de bundărete și bea o gură de vin. În final se pronunță o formulă magică, sub formă de monolog sau dialog: „Doamne, să-mi faci strugurii cât bundăretele!“; „Cum este bundăretele de mare așa să se facă strugurii de mari!“; „– Bună dimineața, vie!“/ „Mulțumesc, Ilie!“/ „– Faci vin sau te tai?“/ „– Fac!“, simultan cu gestica rituală. Coardele tăiate se pun în cruciș pe piept, se fac cununi așezate peste căciuli, se aduc acasă unde se plantează, devenind „Norocul viței“. Proprietarii se cinstesc din belșug și se întorc acasă cu chiote și veselie (Ghinoiu, 1997, p. 200).

✦ Stretenia e praznic, adică oamenii fac masă și dau de pomană (Speranția, I, f. 149). Despre muncile câmpului: Până la ziua ursului este bun de semănat grâul (Mangiuca, 1882, p. 11). Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Se ține pentru ajutorul Sfintei Fecioare Maria (Speranția, I, f. 61).

✦ Stretenia se serbează pentru că, fiind femeie, îi iute tare, și o rugăm să fie mai moale (Speranția, VII, f. 160).

✦ Femeile lehuze fac molitfă de patruzeci de zile, ducând copilul de-l închină la biserică (Speranția, VIII, f. 101 v).

✦ Se sfințește agheasma, care este bună pentru vindecarea boalelor vitelor și este bine și pentru câmp (Speranția, VI, f. 190).

✦ Se cinstește numai că dezgheață pământul, dând voie oamenilor la arat și semănat (Speranția, VIII, f. 38 v).

✦ Stratenia se ține pentru sporul casei (Speranția, VIII, f. 195 v). Apărător de rele și durere: Stretenia se ține fiind rea de lupi, căci ei în acea zi se împerechează (Speranția, III, 110 v).

✦ Mărtinii de Iarnă, trei la număr, cad totdeauna patruzeci de zile după Crăciun, astfel încât cel de mijloc, numit și „Mărtinul cel mare“, cade totdeauna pre „Întâmpinarea Domnului“. Mărtinii se serbează cu nelucrare contra lupilor. Patruzeci de zile înainte de Crăciun încă se serbează trei Mărtini (Mangiuca, 1882, p. 11).

✦ Cine lucrează în această sărbătoare cade în boale și i se strâmbă gura (Speranția, I, f. 250 v).

✦ Stratenia se ține pentru pocituri, pentru a nu li se strâmba mâinile și picioarele (Speranția, I, ff. 218 v, 233 v).

✦ Se zice că cine n-a ținut l-a întâmpinat diavolul și a zăcut mult timp (Speranția, II, f. 126). ✦ Stretenia se ține pentru sănătatea copiilor (Speranția, VI, f. 169 v).

✦ Stretenia se ține pentru a feri oamenii de ars, de înec (Speranția, VI, f. 153 v).

✦ Se ține ca să ferească câmpul de lăcuste (Speranția, I, f. 112 v).

✦ Nu se taie cu foarfecul, din cauza gândacilor (Speranția, VII, f. 290 v).

✦ De Stretenie să nu se măture casa, ca să nu streche vitele peste vară (Densusianu, p. 195).

 ✦ Stretenia se ține pentru ca păsările să fie sănătoase. Cine n-a ținut această sărbătoare, a fost boală în păsări de curte (Speranția, II, f. 54 v).

✦ Nu se lucrează, că e rea de stupi (Speranția, VIII, f. 259 v).

✦ E rău de pagubă în casă (Speranția, I, f. 369).

✦ Stratenia e rea de opărit (Speranția, VII, f. 28 v).

✦ Stretenia gheții – cine lucrează, îngheață (Speranția, I, f. 436).

Oracular:

✦Dacă boul bea apă în acea zi din urma lui, este un semn că trece iarna (Speranția, VIII, f. 305 v).

✦ Dacă bea boul apă în urma lui, va fi unul mănos (Niculiță-Voronca, II, p. 258).

✦ Dacă bea un bou apa ce curge din strașină, anul va fi cu mană pentru albine și oi (Speranția, VIII, f. 286).

 Despre vreme:

✦ Dacă trece Stretenia peste apă și apa e dezghețată, atunci se mânie și-și face pod peste dânsa ca să treacă, adică dă un viscol și ger așa de mare că îngheață toate apele. Iar dacă trece Stretenia și pe apă se află gheață, atunci e semn că are să fie cald (Marian, 1994, I, p. 182).

✦ Dacă Stretenia găsește pământul fără zăpadă și gheață, apoi numaidecât a doua zi trebuie să ningă și să fie ger, dacă însă este zăpadă, apoi atunci de la Stretenie înainte începe timpul primăvăratic și al căldurii (Speranția, I, f. 214).

✦ În această zi se întâmpină iarna cu vara și se iau la luptă. Vara zice că de-amu iarna să se ducă, că vine ea, dar iarna nu se dă și se luptă (Niculiță-Voronca, II, p. 258).

✦ Atunci, când soarele se urcă tot mai sus și noaptea e tot mai mică, începe a se călători iarna. Dacă în această zi este cald și moloșag, atunci va fi vara călduroasă și îmbelșugată; iar dacă în această zi e frig, ger sau viscol, atunci vara viitoare va fi friguroasă și neroditoare. Dacă-i senin și frumos în această zi, va rodi grâul în vara următoare; dacă-i posomorât, pâclă, nu se seamănă mult grâu, crezând că nu se face (Marian, 1994, I, 181).

✦ Dacă la Stretenie e zi frumoasă, atunci până la Sân-Georgiu tot așa va fi, iar dacă numai dimineața e frumoasă – adică până când soarele e așa de sus pe cer, încât ursul își poate vedea coada în umbra sa – atunci vremea va fi rea (Gherman-4, 1923, p. 120). ✦ În această zi se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada (Speranția, I, f. 237).