Tradiții, sărbători și obiceiuri la români – Sfântul Spiridon, patronul cizmarilor/ciubotarilor, cojocarilor/tăbăcarilor – 12 decembrie

Sfântul Ierarh Spiridon al Timitundrei, Făcătorul de minuni, originar din Cipru, a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare și a lui Constantie, fiul lui.”Era simplu la purtări și smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soției a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în așa măsură că a fost numit făcător de minuni” (Viețile sfinților de peste tot anul, Editura Bisericii Ortodoxe –Alexandria, p 175).

A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde  pentru a combate erezia ariană și a demonstra adevărul dogmei Sfintei Treimi  a făcut minuni cu o cărămidă. Luând  cărămida în mâini a făcut să se ridice din ea foc, să curgă apă și să rămână din ea doar praful de lut. În acest fel, el a demonstrat că deși una la prima vedere, cărămida era alcătuită din trei părți: apă, lut, foc, la fel cum Sfânta Treime este Una alcătuită din trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În iconografie este deoseori reprezentat având această cărămidă în mâna dreaptă. Moaștele lui se află în prezent în insula Corfu/Grecia.

Despre sfânt, în popor,  se credea că poate face minuni bune pentru cei ce îl sărbătoresc prin nelucru și ”minuni rele” pentru ceilalți; se credea că îi imbogățește pe săraci și îi vindecă pe bolnavi; aghizama de Sf Spiridon e bună pentru diverse boli; în unele locuri se serba numai de către cizmari, fiind patronul lor; se crede că a inventat sula de cizmărie; se ținea pentru sănătate, câștig și spor la lucru; se ținea pentru păzirea casei și sporul câmpului, pentru ferirea de animale sălbatice, pentru sănătatea vitelor și animalelor din curte; în ziua Sf. Spiridon nu se toarcea, nu se împletea, nu se împungea cu acul;

Despre vreme – ziua începe să se mărească; între sărbătoarea zămislirii Sfintei Fecioare Maria (9 decembrie) și pînă la Sf Spiridon, ziua și noaptea stau pe loc, iar dupa aceea ziua începe câte puțin să se facă mai mare.  (Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, ed Paideia, 2000, București, 527-530)