Tradiții, sărbători și obiceiuri la români – Sf Igatie Teoforul – Ignatul/Ignatul Porcilor/Inătoarea – 20 decembrie

”Sfantul Ignatie Teoforul (35-107) – se crede că a fost sirian de origine și că înainte de convertirea sa la creștinism, ar fi fost păgân și mare persecutor al creștinilor. Potrivit tradiției, Ignatie a fost episcop de Antiohia. A suferit moarte martirică la Roma, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). A fost arestat, împreună cu alți creștini, în timpul persecuției din Antiohia și pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare, în amfiteatrul de la Roma. În timpul domniei lui Heraclie, împăratul Bizanțului, moaștele Sfântului Ignatie Teoforul au fost duse la Roma și se află acolo, în Biserica Sfântului Clement.” (citat de la crestinortodox.ro)

Ignatul este una dintre cele mai mari sărbători din timpul postului Crăciunului – obiceiurile din această zi sunt de sorginte păgână, sărbătoarea Sfântului  Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul fiind așezată peste sărbătoarea păgână a lui Ignat – divinitate solară. În această zi în mediul țărănesc se face tăierea porcilor (de aici și numele de Ignatul Porcilor), dar în spatele acestor sacrificări se află o serie de practici rituale cu semnificații precise.  Ignatul popular, împreună cu Inătoarea, perechea lui feminină, veghează la săvârșirea acestr acte rituale și îi pedepsește cu cruzime pe cei ce nu respectă prescripțiile. ” În această zi, în întreaga comunitate țărănească plutește în plin demonism ritualic reminiscențele unor sărbători păgâne în care porcul devine spirit al grâului, în general al vieții și vegetaþiei cum sunt: Demeter, Persefona sau Osiris. La o analiză atentã a practicilor de Ignat se evidențiazã multe dintre trăsăturile sacrificiului magic din societățile tribale.” (Anotimpuri mitico-magice, Marcel Lapteș, ed Corvin, Deva, 2011, p. 26)

Inițial, ca sărbătoare păgână, Ignatul cerea sacrificii umane. Treptat acestea au fost înlocuite cu cele animale – porci, de preferat negri, sau măcar găini negre în lipsa porcului. În unele cazuri, când lipseau posibilitățile de a sacrifica un animal, se cerea cel puțin un simulacru al ritualului – crestarea sau înțeparea crestei unei găini, deoarece se credea că neapărat în această zi trebuie să se verse sânge pentru ca oamenii să fie feriți de boli (de fapt, de răzbunarea zeului Ignat).  (din Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului roman, p. 537)

”Fenomen mitico-religios dezvoltat în spațiul românesc, Ignatul are caracter sincretic, păgâno-creștin, ca modalitate abilă, conciliatoare, a bisericii creștine de a combate unele manifestãri neconforme cu dogma bisericească prezente în mitologia folclorului nostru, a jertfei de tipul legendei Meșterului Manole. De data aceasta sacrificiul uman a fost înlocuit treptat de cel animal (porcii sau găinile, de preferință negre, fiind vorba de un patron al porcilor și al păsărilor) sacrificiul ritual instituit chiar de Sf. Ignatie, răsplătit apoi cu „pomana porcului”, ritual alimentar important, prezentat de regulă ca ofrandă, pomană dată săracilor” (Anotimpuri mitico-magice, Marcel Lapteș, ed Corvin, Deva, 2011, p. 26)

”Sacrificiul ritual al porcului, prinderea și înjunghierea, incinerarea (pârlirea porcului), semne magice (pe frunte, ceafă și spate), smulgerea părului (pentru pensule și bidinele), jupuirea pielii (pentru opinci), tranșarea tipică a corpului în bucăți, prepararea grăsimii (pentru farmece, descântece și remedii împotriva bolilor) precum și prepararea alimentelor rituale din organele animalului, totul într-o magică expresională, sunt reminiscente ale sărbătorilor păgâne a morții Anului Vechi și premizelor reînnoirii Anului Nou” (Anotimpuri mitico-magice, Marcel Lapteș, ed Corvin, Deva, 2011, p. 27)

De sacrificarea pocului se ocupau bărbații, iar la prepararea cărnii ajutau și femeile. Deși este perioada postului Crăciunului, această zi este singura în care nu era păcat să umbli cu slănină, carne și unsoare.

La pădureni, în această zi femeile aveau interdicție la tors și cusut, ca să fie ferite de boli. ” Sf. Ignat este ținut de femei, că, din acea zi, până la 8 ianuarie, nu mai torc cu furca, sub cuvânt ca să nu se întoarcă Crăciunul de la ele; cine toarce, își toarce zilele, adică le strânge pe fus. Nu e iertat femeilor care alăptează ca să toarcă, sub cuvânt că „nu se cade a ridica furca înaintea crucii“ și se cade a toarce numai babele și fetele”; ” Femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfecele în această zi, pentru ca porcii să nu râme prin bătături sau să rupă rufele peste an” (Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, p. 541)

Magie.  În satele de pe Valea Mureșului Inferior cu sângele de la un porc negru se făcea cruce pe fruntea copiilor ca să fie grași și frumoși și rumeni ca porcul tot anul. Untura de porc negru era folosită de descântătoare pentru diverse boli. ”Dacă porcul sacrificat este negru, au grijă să pună o strachină cu mei dedesubt, ca să se scurgă sângele în ea. Iar după ce se usucă meiul acela, îl macină și afumă cu el peste an copiii, ca să le treacă de guturai, de spaimă, de nălucă și de alte alea; Untura care se scoate de la un porc negru tăiat în această zi este bună de folosit la multe vrăji, mai ales în ceea ce privește bunul mers al oilor. De asemenea, se ungea cu grăsime de porc tăiat în ziua de Ignat trupul unui mort bănuit a fi strigoi” (Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, p. 541)

În această zi se coc niște turte de grâu numite ”scutecele sau cârpele Domnului Hristos” care se vor înmuia mai târziu și se vor consuma în ziua de Ajunul Crăciunului cu miere și nuci pisate.

Din această zi până de Crăciun, în unele zone, și în altele până de  Sf Vasile, se începea umblatul cu capra, țurca sau brezaia.  

Meteorologie.   După forma și starea măruntaielor porcului, în popor se stabilea starea vremii viitoare. În special despre splină: dacă era groasă peste tot atunci iarna va fi grea de la început până la sfârșit, iar de va fi splina groasă doar la un capăt,  la început sau la sfârșit, iarna va fi grea tot doar la început sau la sfâșit; de va fi splina groasă la mijloc, va fi iarna grea doar la mijlocul ei.

Am filmat și noi tăierea porcului, la noi la țară, în județul Galați. Puteți viziona pregătirea și porționarea cărnii aici