29 ianuarie
Filipii de Iarnă
Aducerea moaștelor Sf. Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul
În cele mai multe regiuni, încep cele trei zile care constituie Filipii de iarnă (29-31 ianuarie)
30 ianuarie
Trisfetitele, Trisfetițele; Filipii de Iarnă; Teclele
Sf. Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur)
”Trisfetitele (Trei Ierarhi) este nu numai a doua zi din ciclul Filipilor, dar și o sărbătoare importantă, care interzicea, sub amenințarea bolilor, orice activitate casnică. Așa cum se întâmplă frecvent în calendarul popular, etimologia populară își construiește propriile mituri pornind de la substanța lexicală a numelui sărbătorii. Tri sviatiteli, Cei trei sfinți-ierarhi, luminători sunt înlocuiți de trei personaje feminine, uneori de trei… fetițe, care, pornind de la interdicțiile impuse de sărbătoare, își construiesc propria imagine. Fie că este vorba de mironosițe, fie că este vorba de niște fete „obișnuite“, sacralitatea acestei zile își găsește rapid forme de materializare. Tot ca ecou al unei sărbători feminine poate fi remarcată și legenda referitoare la întoarcerea din drum a impurei Maici a Domnului, care a „uitat“ data corectă când trebuia să ajungă la biserică (2 februarie), pentru dezlegare. Oricum, în pofida unei accentuate trăsături pozitive, faste, de fertilitate (legătura cu femeile, împerecherea păsărilor, a animalelor ș.a.), demonismul accentuat al sărbătorii este surprins de apariția tradiției prin care se instituie tabuul și asupra numelui sărbătorii (ea însăși văzută ca enigmatică, prin simpla menționarea a Trisfetițelor, fără nume, deci), asupra căruia preotul trebuie să păstreze tăcere, pentru a nu-i muri preoteasa (am putea conchide că este vorba tot de un sistem de interdicții dezvoltat de o sărbătoare specific feminină, deosebit de puternică, fapt ce poate fi constatat și din varietatea de prescripții rituale pe care le cunoaște.”
( Antoaneta Oltean, Calendarele poporului român, p. 78)
Tradiții:
În unele zone se serbează acum trisfetitele – despre care se credea că erau ba trei sfinte care luau câte o mână sau un picior celor pe care îi întâlneau, ba trei fetițe care au dat lui Dumnezeu apă de băut când umbla pe pământ sau i-au spălat picioarele.
Femeile cred că în această zi Maica Domnului a ieșit la biserică cu pruncul Iisus, uitând că n-a împlinit încă patruzeci de zile de la naștere. S-a întors înapoi până la termen (2 februarie), și a făcut o fămioară (maramă) pentru biserică.
Obiceiuri:
– se face colivă și se merge la biserică, se dă de pomană o lumânare aprinsă ca să fie viața întreagă luminată, fiindcă se crede că în această zi s-a făcut intrarea creștinilor în biserică.
– se ține în onoare sufletelor morților neîmpărtășiți;
– se ține de femei, ca sfinții să le dea spor la tors;
– se ține pentru fericirea fetelor;
– pe 30 e Filipul cel mai periculos. La Trisfetitele nu lucrează, căci, când pleacă la drum, le ies lupii înainte și îi mănâncă; de asemenea, le mănâncă și animalele noaptea în curte;
– Cui lucrează în această zi i se strâmbă mințile;
– Se zice că nu trebuie să spui numele acelei zile;
– În această sărbătoare preotul nu spune ce sărbătoare e, că-i moare preoteasa;
– Cine va lucra în această sărbătoare, face lucrul tot în neregulă, adică îl face strâmb, neregulat;
– Se serbează pentru a nu rămâne orbi;
– Se ține ca să se împerecheze păsările;
– Începe logodna păsărilor.
Magie: Fetele fac un fel de vrajă spre a li se arăta în vis ursitul; ele nu lucrează și nu mănâncă în această zi decât pâine cu sare.
Despre muncile câmpului: Unii cred că în această zi încolțește grâul sub zăpadă, cel care a rămas neîncolțit de toamna.
Despre vreme:
– La Trisfetitele se schimbă vremea ;
– Fac vremea rea, de o găsesc bună ;
– Cu începere din această zi înainte zic că se strâmbă pârtiile, dând spre primăvară;
– Dacă curg streșinile, primăvara e friguroasă; dacă este ger, vara e călduroasă.
31 ianuarie
Filipii de Iarnă; Filip Șchiopul
Sf. doctori fără de arginți Chir și Ioan
”Ultima din cele trei zile ale lupului este consacrată chiar patronului acestuia, miticului Filip Șchiopul. Un fel de ajutor al șefului cel mare, Sf. Petru cel Șchiop, a fost la origine o victimă a lupilor, scăpată de la moarte chiar de sfânt. Apare astfel o ușoară contradicție, deoarece toate legendele care-l au ca erou pe Sf. Petru ursindu-le lupilor ne spun că nimeni nu poate scăpa de destinul declanșat, odată ursirea menită.”
Tradiții:
Filip Șchiopul este sfânt. A fost șchiopat de Dumnezeu pentru că s-a abătut de la dreapta credință
✦ Un om care a lucrat în această zi a rămas șchiop, de aceea această sărbătoare o numesc Filip Șchiopul ✦ Odată un om, anume Filip Șchiopul, a fost apucat de un haitic de lupi, în răspântiile unui drum, și nu l-au putut mânca, căci i s-a rugat lui Sf. Petru și Sf. Petru le-au încleștat gurile
✦ Filip Șchiopul (lupul cel șchiop) – se ține sărbătoare fiindcă a mâncat omul din copac, fiind rânduit de Sf. Petru
Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Filip Șchiopul se serbează ca să meargă șchiopii. Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei. Apărător de rele și durere: Filip Șchiopul schilodește ✦ Se ține să nu vină lupul ăl șchiop și să le fure oile
✦ Se ascunde sarea, să nu piște cineva, căci e rău de lupi și de pagubă.
Preluat din cartea Calendarele poporului român, de Antoaneta Olteanu, editura Paideia, București, 2000, pp. 77-81.