Tradiții, sărbători și obiceiuri la români – Atanasiile; Circovii de iarnă; Fulgerătoarele/ Sf. Cuv. Antonie cel Mare – 17 ianuarie

Sursă text: Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, editura Paideia, București, 2000

Sărbătoare compozită, rezultată din suprapunerea mai multor sfinți-patroni – Anton, Tănase –, Antanasiile sunt cunoscute mai degrabă sub numele de Circovii de iarnă, ce corespunde mai bine naturi sărbătorii. Circovii (însemnând țerkovnîie sviata, sfinții Bisericii) reprezintă un ciclu sărbătoresc de trei zile, care poate fi regăsit la majoritatea marilor sărbători de peste an. Trebuie făcută însă o precizare: sacralitatea ciclului de trei zile de sărbătoare este diferită în funcție de sărbătoarea în jurul căreia se circumscrie triada. Avem, în primul rând, o situație în care elementul central al sistemului îl reprezintă ziua din mijloc, cea de-a doua, care este flancată de ajun și de ziua următoare, în care se realizează astfel intrarea și ieșirea din sărbătoarea propriu-zisă. Având grade diferite de sacralitate (în calendarul bisericesc, sărbătoarea propriu-zisă este cea mai însemnată, în timp ce, în calendarul popular, de regulă ajunul, dar și poitra – ziua de după sărbătoarea propriu-zisă sunt considerate a fi mai de temut), ele formează un tot, o singură sărbătoare, care are un apogeu în zona centrală (de exemplu, Crăciunul, Paștele, Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru ș.a.). O altă triadă o constituie Filipii – cicluri de trei zile de sărbători consacrate lupilor, în care, deși în calendarul bisericesc întâlnim entități diferite, de mai mică importanță pentru calendarul popular, sacralitatea se revarsă în egală măsură în toate cele trei zile ale triadei, fără a se putea face vreo deosebire de intensitate. În memoria populară sărbătoarea este cunoscută sub un singur nume, cu formă de plural, ce se referă invariabil la unul și același aspect avut în vedere de ritual. Cea de-a treia triadă o constituie Circovii – Circovii de iarnă, Circovii Marinei, Circovii Sf. Ilie –, care, deși cunoscuți adesea sub numele unuia din sfinții celebrați în acea perioadă, cuprinde de fapt reprezentări diferite, fiecare răspunzând de un alt aspect al realității, care este avut în vedere de practicile rituale din ziua respectivă. Este vorba de o vecinătate, și nu de o asimilare a unor sărbători de către altele, o concentrare a trei sacralități diferite, care face posibilă o augmentare nefastă a triadei din care fac parte. Așa este cazul Circovilor de iarnă, în care sunt reuniți marii sfinți Petru, Antonie, Atanasie și Chiril. Suprapunerea este posibilă, astfel încât observăm (nesemnificativ, însă) prelungiri timide ale prerogativelor unuia în ziua celorlalți, fără a dezvolta însă tradiții specifice. Așa cum se poate vedea, în perioada 16-18 ianuarie se desfășoară și se suprapun două intervale distincte, părți componente a două calendare diferite. Pe de o parte, în cadrul calendarului pastoral, celebrăm zilele lupului, începute la Sf. Petru de Iarnă, în timp ce, la aceeași dată, în calendarul agricol sunt serbate Fulgerătoarele – anticiparea pericolelor principale ale recoltelor din vară. La acestea se adaugă reprezentările ce vizau starea de sănătate, a omului, dar și a animalelor, a păsărilor din gospodărie, puse în legătură cu patronii unor boli specifice.

Obiceiuri:

Apărător de rele și durere: Antonie cel Mare se ține pentru a-i feri pe oameni de orice primejdie

✦ Se ține spre a fi păziți de duhuri rele

✦ Se ține pentru a nu-i mânca lupii. Un om a lucrat în acea zi Cuv și a doua zi l-a rupt lupul

✦ Sunt zile de boale mari și amețeli mari de cap și de dat rău al copiilor

✦ Cine nu serbează Sf. Anton înnebunește

✦ Se ține pentru boale de stomac

✦ Antonie cel Mare e rău de gâlci

✦ Este ținut pentru ciumă

✦ Se ține de lingoare

✦ Este rău de arsuri și opăreli

✦ Este ținut de femei pentru tors, țesut și altele, ca rău de lovituri

✦ Cine nu-l serbează, îl doare mijlocul vara la seceră

✦ Sf. Anton se ține ca să nu ardă soarele tare