Spirala vieții în motivele tradiționale

Privind mișcarea stelelor, curgerea râurilor și întoarcerea anotimpurilor, omul a înțeles dintru început că viața se desfășoară într-o mișcare tainică, nesfârșită. Această înțelepciune, sădită în sufletul său de Dumnezeu, a fost transpusă în semne simple și pline de adâncime, iar unul dintre cele mai vechi și sacre semne este spirala.
Cartea „Semnele cerului” de Virgil Vasilescu ne dezvăluie că, în spațiul binecuvântat al Carpaților, spirala a fost de la început un simbol al vieții, al regenerării și al drumului sufletului către lumină.
Autorul amintește de descoperirile de la Strachina-Dorohoi, în județul Botoșani, unde pe un fragment de grafit au fost descoperite urme ale acestui simbol străvechi, purtător al tainelor existenței (pag. 19).
Știați că…
Spirala a fost privită de poporul nostru ca o expresie a ciclului nesfârșit al vieții? A nașterii, viețuirii, morții și renașterii sub oblăduirea divină?
În lumea satului de altădată, spirala nu era doar un desen frumos, ci o rugăciune pentru continuitatea vieții, o chemare la reînnoire și la întărirea sufletului.
Țăranii noștri știau că tot ce este viu urmează un drum neîntrerupt, că fiecare sfârșit aduce un nou început și că Dumnezeu poartă viața în cercuri de lumină.
În portul popular românesc, spirala apare brodată cu migală pe cămăși, ștergare și brâie.
Pe pieptul iilor sau pe mâneci, spiralele se înlănțuie asemenea valurilor vieții, protejând purtătorul și amintindu-i de legătura sa nevăzută cu ritmurile cosmice ale creației.
Cusută cu fir roșu, alb sau negru, spirala păstra taina drumului sufletului, învăluind purtătorul într-un cerc de protecție și binecuvântare.
Prin aceste cusături, femeile de odinioară nu doar înfrumusețau hainele, ci așterneau rugăciuni vii pentru sănătate, rodnicie și înnoirea vieții.
Astăzi, când privim o spirală cusută pe o ie, trebuie să știm că nu privim doar o formă artistică, ci o mărturie sfântă despre înțelepciunea și credința strămoșilor noștri.
Și când coasem sau purtăm o spirală, ne alăturăm lor, reînnoind cu fiecare punct de cusătură jurământul nescris că viața, născută din iubirea lui Dumnezeu, este veșnică și curge fără sfârșit.
Planșa din cartea ”Cusături românești” – Elisa I. Brătianu