Simboluri ale artei populare – Pomul vieții

Transcriere din cartea DICȚIONAR DE SIMBOLURI ȘI CREDINȚE TRADIȚIONALE ROMÂNEȘTI – Romulus Antonescu, p. 548 descărcată de pe http://cimec.ro

Pomul vieții.

Când n-a fost considerat drept expresie „vegetală” a Realității absolute, pomul sacru a început să fie apreciat dintr-un punct de vedere decorativ; simbolul golit de conținutul metaforic originar s-a menținut prin valorile sale empirice și estetice; arta populară a tuturor țărilor tezaurizează o întreagă serie de simboluri cosmologice, care de multă vreme sunt pur și simplu „motive decorative” (ELIADE,p.680).

Pomul vieții este unul dintre miturile străvechi ale omenirii, întruchipând în formă poetică visul irealizabil al „tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte”, fiind întâlnit, ca imagine plastică realizată în variate forme, în arta tuturor popoarelor din Europa și a multora din Asia; în legendele și credințele popoarelor, acest mit se înfățișează oamenilor constant, fiind vorba în esență de un copac ale cărui fructe minunate sau a cărui sevă miraculoasă sunt elixire ale vieții; în coroana copacului sau la rădăcina lui stau păsări și animale înfricoșătoare care păzesc neprețuitul tezaur; adâncile rădăcini ale dendrologiei drept cult străvechi și universalitatea lui au făcut ca imagini comune lui să fie introduse nu numai în emblematica și practica creștină și mahomedană, ci și în cea mozaică și armenească din România; domeniul însă în care aceste imagini sunt prezente și azi într-o profuziune greu de cuprins este acela al artei populare; pentru a sugera vechimea acestor credințe, manifestată în bogăția de forme iconografice, trebuie amintit că simbolurile creștine, printre care în primul rând crucea, având și ele vârste de două mii de ani, sunt foarte puțin prezente în arta populară românească și departe de a putea fi comparate ca frecvență cu imaginile ținând de mituri și de culturi pre-creștine, între care dendrolatria ocupă un loc proeminent; de pildă, pe o întinsă arie din Subcarpații Munteniei și Olteniei, icoane și cruci sunt bătute în copaci, a căror coajă crește cu anii și ajunge să le acopere; în alte locuri (Valea Batovei, Dobrogea), practica dendrologiei se manifestă prin agățarea în anumiți copaci a panglicilor colorate și a pomelnicelor; și în Țara Hațegului sunt menționate câteva puncte asemănătoare; vasul cu apa vieții, în care este implantat pomul vieții, apare în multe variante simbolizând momente diferite, cum ar fi de exemplu Buna- Vestire; spre sfârșitul Evului Mediu și în Renaștere, vasul cu pomul vieții se transformă într-un vas cu un buchet de flori, ornament al interioarelor patriciatului bogat; un alt tipar plastic este cel al arborelui vieții iranian, figurat ca un copac cu coroana mai mult sau mai puțin dezvoltată și cu rădăcina îngroșată ca un triunghi, sau cu un gol la rădăcină, simbolizând izvorul; lateral, copacul este păzit de păsări, animale sau oameni; simbol străvechi, originea lui este plasată în Persia și India de obicei; arborele sfânt, arborele cosmogonic este figurat și zeificat în India, în calitatea sa de arbore al Paradisului și ca arbore ambroziac, de aici desprinzându-se arborii prezenți la germani, scandinavi, arborele lui Adam, arborele științei binelui și răului, arborele cu șarpe, arborele antropogonic, arborele de Crăciun, arborele lui Buda; arborele cosmogonic este simbolul vegetației și al vieții universale și în consecință al nemuririi; își are originea în Soma indiană, o plantă cățărătoare (asclepiadee), numită de botaniști Sarcostemma viminale, ale cărei flori sunt dispuse în formă de evantai; din această plantă se extrăgea un suc, care, amestecat cu lapte și fermentat, constituia principala ofrandă în ritualul vedic; dar trebuie notată și diferența existentă între acest pom al vieții, plantă a cărei patrie este Cașmirul, și arborele vieții asirian (asherah), care este curmalul, ai cărui ciorchini de fructe, simetric dezvoltați, au devenit un element decorativ des uzitat în Orient; de remarcat că uneori cele două tipare, cel elenistic și cel iranian, apar pe același obiect; în arta populară europeană, pomul vieții iranian apare încadrat în geometrismul caracteristic, precum la covoarele scandinave, finlandeze și est-prusiene; în regiunea Peninsulei Balcanice, în Albania, în Grecia, apare pe țesături, pe lăzi de zestre sub forma chiparosului, iar forme asemănătoare se regăsesc și în România; pe teritoriul românesc se întâlnesc, din epoci foarte îndepărtate, trei tipuri de tipare plastice ale pomului vieții: cel local, traco-dacic, cel elenistic și cel iranian; în linii mari, tiparul iranian este mai frecvent în Moldova, mai ales pe scoarțe, și în Transilvania, în timp ce în sudul țării predomină tiparul elenistic într-o formă puternic localizată; trei sunt procesele care pot fi înregistrate în cazul imaginii elenistice a pomului vieții: primul este transformarea, sub puternica influență a decorului geometric simplu, concordând cu viața unei populații agricole și pastorale, a Kantharos-ului grecesc așezat într-o glastră țărănească de flori, luând, de cele mai multe ori, forma cilindrică sau tronconică răsturnată a ghiveciului de pământ sau a cănii cu toartă; sub forma unui vas cu picior, a unui potir, rareori, și acesta tot cu toarte, caz în care sunt imagini transpuse din arta cultă; cel de al doilea proces este înlocuirea, de cele mai multe ori, a vrejului de viță de vie cu o altă plantă, fie locală, fie reprezentând stilizarea de modă orientală a unei plante exotice sau locale; în fine, poate cel mai important, al treilea proces înregistrat este dispariția păsărilor, care sa petrecut în mod progresiv, existând numeroase exemple în care imaginea vasului cu floare și pasăre apare descompusă, în sensul că pasărea figurează pe același obiect, dar ca un motiv autonom; pomul vieții figurat printr-o glastră cu flori se întrepătrunde cu tiparul iranian caracterizat prin extraordinara persistență a rădăcinilor sau a orificiului de la baza trunchiului; această întrepătrundere duce la o formă interesantă, în care rădăcinile se văd în vas, ceea ce conduce la victoria tiparului iranian pe întreaga suprafață a României, în forme pure sau combinate și care poate fi pusă pe seama arhaicei tradiții a bradului ca pom al vieții, formă legată mai mult de tiparul iranian decât de cel elenistic; vasul cu flori simbolizând pomul vieții este prezent pretutindeni, pe întreg teritoriul României, pe cele mai felurite obiecte: pe stâlpii de piatră (Valea Trotușului), traforat la scândurile cerdacului (nordul Moldovei), pe furcile de tors (Valea Ampoiului), zugrăvit pe pereții casei (Oltenia), executat cu tencuială colorată (Muntenia), pe cutiile de brici (Bistrița-Năsăud); imaginea poate fi și stilizată geometric pe pereții albi ai caselor (Argeș), pe fondul negru al pereților unor case din nordul Moldovei; vasul poate fi înlocuit cu o cană cu o toartă sau două pe fondul tencuielii albe a caselor din Sălaj și Bihor; pe lăzile de zestre de pe Valea Bistriței, pe fețele de pernă din Maramureș și Oltenia, pe gulerul cămășilor din Bihor și pe cămășile femeiești din Vlașca, pe pungulițele turcești din Dobrogea, pe scoarțele din Banat, pe cahlele din Transilvania; de cele mai multe ori, florile sunt garoafe sau lalele; tiparul elenistic (chiparos, viță de vie, păsări) s-a transformat, chiparosul luând chipul glastrei, vița fiind înlocuită cu o altă plantă, dar rămânând prezentă pasărea, care poate fi figurată fie în partea de sus a vasului, fie la baza lui, o clasificare precisă neputându-se face; și această imagine se întâlnește în mai toate regiunile României și pe mai toate obiectele, de la arhitectură populară și până la obiecte de uz casnic; pot fi asociate păsărilor și animale, într-o tratare plastică de influență orientală; tiparul iranian (arbore cu rădăcinile anume figurate) are formule mai variate și mai complexe, în care apar, pe lângă păsări, și animale, oameni, oameni în șir, călăreți; predominanța lui pe teritoriul României se explică prin preexistența tiparului traco-dacic, ambele figurate în forma arborelui întreg cu rădăcini; la acest fond arhaic au fost adăugate elemente care au condus la alcătuirea de forme diverse ale imaginii pomului vieții iranian.