Coloana, simbolul legăturii dintre cer și pământ

În simbolistica tradițională, coloana reprezintă una dintre cele mai puternice imagini ale legăturii dintre om și divinitate. Simbolul sugerează verticalitatea absolută, drumul sufletului de la pământ către cer și stabilitatea unei lumi ordonate sub voia lui Dumnezeu.
Cartea „Semnele cerului” de Virgil Vasilescu explică faptul că, în vechile așezări din zona Carpaților, cum este cazul sitului Cuina Turcului din județul Mehedinți, coloana apare frecvent ca element central în reprezentările gravate (pag. 24). Liniile verticale descoperite pe fragmente de os susțin ideea unei credințe profunde într-o ordine sacră a lumii.
Geometric vorbind, coloana este o linie verticală, stabilă și dreaptă, care unește două puncte opuse: pământul și cerul. Ea simbolizează nu doar legătura dintre cele două lumi, ci și aspirația omului de a urca spiritual către înalt.
Știați că…
În concepția tradițională, coloana era văzută drept axul lumii – un stâlp nevăzut care susținea întreaga creație și oferea fiecărei ființe locul său în rânduiala cosmică?
În portul popular românesc, această imagine a fost păstrată cu grijă în cusăturile verticale ce împodobesc pieptul, mânecile sau marginile cămășilor. Modelele liniare nu sunt simple ornamente, ci transpuneri simbolice ale urcușului sufletului și ale ordinii stabilite de Dumnezeu.
Coloana cusută transmite ideea de sprijin interior, de forță lăuntrică și de continuitate a credinței de-a lungul generațiilor.
Prin succesiunea riguroasă a liniilor verticale, țăranii români afirmau apartenența lor la un cosmos viu și ordonat, în care fiecare om avea o direcție clară – spre lumină.
Astăzi, când adăugăm într-o ie o serie de linii verticale sau o coloană de motive geometrice, nu reproducem doar o tradiție estetică, ci reafirmăm ideea că sufletul nostru este chemat să crească și să urce, păstrându-și rădăcinile și privirea îndreptată spre cer.
Planșă din albumul ”Izvoade vrâncene adunate de Elena Cupărencu, 1927”